Singurătatea durere sau binecuvântare

Ştiţi, n-o să credeţi, dar mie îmi place singurătatea și cred că este uneori o binecuvântare.

O să spuneţi, "cum aşa, ziceai că îţi plac oamenii?!" De fapt, singurătatea te pune în contact cu tine. Dacă te gândeşti că eşti cu tine, deja nu mai eşti singur/ă. Cuvintele pe care le rostim au o mare rezonanţă, atât în exterior (şi vă amintiţi că am vorbit despre influenţă), cât şi în interior. Pentru cei care nu ştiu disertaţia despre Influenţă, iată pe scurt o afirmaţie care să ilustreze rapid influenţa. Relaţionarea este o umbrelă uriaşă care acoperă şi influenţează tot ce se întâmplă între fiinţele umane. Adică, orice ne poate influenţa, atât în bine, cât şi în rău. Deci, azi despre singurătate, nu despre a fi în contact cu ceilalţi, ci despre a fi în contact cu sine. Singurătatea este combustibil pentru relaţionare. Vei ştii despre tine, vei ştii cine eşti, vei ştii ce şi cum şi cu cine, adică vei fi în siguranţă, dacă ai fost în contact cu tine. Când tac nu mai aud, mă aud.

Sunt aici. Angelica