Despre normalitate

Nu știu câți dintre voi știți că normalitatea este relativă și este într-o continuă dinamică. O să ziceți: "La naiba. Normalitatea e statornică. Normalitatea e ceea ce știm exact." Crede-mă nu e așa. Ceea ce era normalitate în copilăria mea, e anormalitate pentru copiii acestor vremuri.Ceea ce e normalitate în Africa, e anormalitate la noi. E limpede, cred. Normalitatea ca limite nu există. Există însă o oarecare anormalitate.Hai să te dezamăgesc mai tare, nici propria normalitate nu există. Trist? Nu! Ridică-te! E normal. Ceea ce ți-am spus e din limita unei oarecare normalități. Cceea ce făceam până mai ieri era normalitatea mea, iar acum contextul a adus în viața mea o nouă normalitate. Și la tine?? Da. Deci, așa e. Normalitatea nu e stabilitate, normalitatea este în continuă dinamică. Mă bucur că suntem deacord. Normalitatea e rutina cu care rezonăm, care ne arată sensul și este ușor tolerabilă ca să devină rutină. Normalitatea este Antioxidant, Detoxifiant, Antialergic, Antitumoral, Diuretic, Vasodilatator, Antispastic, Întărește sistemul imunitar și nu Menține elasticitatea creativității și nu dilată timpul, dar cumpără liniște.Uneori asigură buna funcționarea a aparatului genital; Stimulează activitatea fizică; Neutralizează nevoia de alcool sau tutun lăsându-ne liberi de haosul unei oarecare anormalități. Normalitatea ne scutește de Hipertensiune ori Insomnie. Așa cum simți uneori că am momentul meu de autodezvăluire, îl am și acum. Îmi place normalitatea? Da, îmi place.Aș consuma normalitatea cu salată verde și lămâie așa cum știți, i-aș pune și ceapă roșie, dar nu pot pentru că mă întâlnesc cu mulți oameni și aș încălca normalitatea lor. Aș adăuga ulei de măsline și puțină sare - dar nutriționistul și cardiologul meu spun, nu cu sare și chiar dacă uleiul de măsline e sănătos, o lingură are 100 de calorii, deci nu. Aș mânca normalitatea cu roșii, dar azi am aflat că roșiile fermentează și balonează, deci nu. Așa că mi-a rămas să o iau cu ceai. Și cum să rezist cu ceai? 😉Crede-mă, reziști mai mult atunci când te adaptezi, decât atunci când vrei să acaparezi normalitatea și vrei să ții cu dinții de ea. Nu căuta să o conservi, nu o pune în frigider. Tu crezi că ..., dar crede-mă, normalitatea nu există. Acum, ne căutăm planetar normalitatea, ce căutăm de fapt? Adaptarea la ceea ce avem. Rezistă cei ce se adaptează, nu cei ce rezistă. 😉 Tu ce crezi despre normalitate? 

Sunt aici. Angelica