Angelica mai aproape de tine
A fost odata ... si azi sunt Cineva☺
Numele meu este Angelica Elena si astazi indeplinesc multe roluri pe care le iubesc si… psihoterapeut.
Pe scurt despre mine, cea de azi: 😊
Un motto al psihoterapeutului Angelica este: "Asteapta-te sa te conduc la izvor si pregateste-te sa bei singur.”
Un motto al mamei Angelica este: "Cand pierzi, nu pierde lectia.”
Un motto al femeii Angelica este: "Intreaga lume se da la o parte din calea celor care stiu incotro se indreapta.”
Un motto al omului intreg Angelica este: "Cel mai bun moment pentru a te apuca de ceva este ACUM. Nu lasa timpul sa treaca, amanarile pot avea finaluri periculoase."
Pasiunea mea sunt oamenii si sunt incantata ca pot sa fiu in continuu in contact cu pasiunea mea. Sunt alaturi de oameni si impreuna cu ei inca de la inceputul carierei mele.
Am o amintire de pe la varsta de 5-6 ani, cred, si ma intrebau niste musafiri ce-mi doresc sa devin atunci cand voi creste mare. Imi amintesc ca am raspuns cu entuziasm ca imi doresc sa fiu asistenta medicala. Da, asistenta medicala, nu doctorita sau profesoara asa cum majoritatea fetitelor isi doresc. Pe atunci tata avea o problema de sanatate si din cand in cand o vecina ne vizita si tata se simtea mult mai bine apoi, vecina era asistenta medicala. Inca de atunci mi-am dorit sa fac oamenii sa nu mai sufere, sa le aduc bucuria in viata si in casa. Am crescut cu gandul de a deveni asistenta medicala, iar la vremea maturitatii, cand aflasem si de profesia de doctorita si de cea de profesoara, am avut un conflict intern - incotro s-o iau? Si, am ales sa devin asistenta medicala. Sunt asistent medical generalist, dar n-am profesat nici macar un minut. Mi-a fost foarte greu in timpul scolii, mai ales la stagiile de practica, pentru ca eram adesea in situatia de a primi ajutor, nu de a oferi ajutor. Prima data am lesinat intr-un stagiu de practica la incizia unui furuncul. 😊 Si tot asa pana la final. Empatizam atat de profund cu suferinta pacientilor incat ma coplesea. De fapt, acum cred ca vedeam suferinta tatalui meu in suferinta fiecarui pacient care solicita ajutor medical specializat, iar asta ma paraliza. Dupa cei 3 ani de scoala postliceala de asistenti medicali, cu o diploma foarte valoroasa ma vedeam somera, dar n-a fost asa. Profesoara mea de farmacologie mi-a oferit oportunitataea de a lucra in farmacia pe care o detinea si mi-a propus sa-mi continui studiile, nu prea departe de visul meu - in farmacie. Asa ca, mi-am continuat studiile si mi-am inceput cariera alaturi de oameni cu nevoi diferite de sanatate, am lucrat in farmacie timp de 9 ani, apoi alaturi de oameni cu nevoi diferite de dezvoltare profesionala si personala din rolul meu de trainer si psihoterapeut. Asta pentru ca mai tarziu, mi-am propus sa fac mai mult pentru oameni decat sa le vand pastile. 😊
Acum imi desfasor activitatea in cursuri de formare profesionala si dezvoltare personala pentru adulti si in cabinetul de psihoterapie. Fac asta cu mare placere din anul 2004 si cred ca mi-am gasit menirea.
Sunt fericita sa insotesc oamenii in demersul lor de a deveni Cineva, cineva cu valoare credibila pentru sine.
Imi plac povestile, imi place sa le folosesc, imi place sa le aud si-mi place sa-i sprijin pe oameni sa-si rescrie povestile din cartea vietii lor.
A fost odata ca niciodata... si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa.
Mai mult... hai si despre tine!