Angelica interviu cu Ela Craciun
Cum ne afecteaza viata faptul ca noi stam la serviciu mult mai mult decat am vrea?
Cu siguranta cei mai multi dintre noi suntem afectati de statul mai mult la serviciu. Petrecand mult timp la serviciu ne privam de alte activitati casnice sau recreative, pentru ca ziua are deocamdata doar 24 de ore pentru toata lumea. Exista riscul ca prin suprasolicitare sa acumulam oboseala, iar aceasta sa aduca prejudicii atat in plan social, in plan personal cat si profesional. Riscul la care ne expunem petrecand in mod constant mai mult timp la serviciu poate conduce la alterarea starii de sanatate afectand in acelasi timp si performanta la locul de munca.
Sigur, seful are intotdeauna dreptate - glumesc evident. Se intampla astfel de situatii cand seful ne da de lucru, desi nu stateam degeaba sau tocmai primisem tot de la el ceva de facut cu putin timp inainte. Solutia potrivita, dupa parerea mea, este sa-i reamintim cate alte treburi avem in lucru si sa-i cerem sa ne prioritizeze activitatile. Astfel, vom realiza sarcinile pe care acesta si le doreste azi, iar restul ramanand a fi realizate in ziua, zilele urmatoare. De cele mai multe ori se intampla ca angajatii sa nu creara sefului o prioritizare gandindu-se ca acesta stie ce are in lucru deja si ca ceea ce i-a mai dat de facut este tot pentru azi, iar asta nu este valabil intotdeauna.
Cei care au familie - sot/sotie, copil/copii vor suferi pentru faptul ca nu petrec mai mult timp cu acestia, aducand dupa sine nemultumire fata de propria viata, iar cei care nu au inca o familie vor suferi pentru ca timpul pentru socializare in vederea legarii unei prietenii sau consolidarii celei existente lipseste. Emotiile negative reprimate si acumulate prin conformare, adica sa facem ce ni se spune, cand ni se spune, se descarca de regula prin incalcarea altor reguli sau norme, ori supraflexibilizare ("ne dam voie" sa facem mai multe lucruri sau altfel decat in mod curent) - acestia pot consuma alcool mai mult la sfarsit de saptamana, sau cheltuiesc mai mult prin terapii de genul "shopping", ori calatoresc in locatii exotice - totul ca o recompensa pentru pierderile resimtite prin conformare. Pe cei mai multi angajati statul peste program ii determina sa fie si mai exigenti si mai rigizi in alegerile personale pentru ca putinul timp ramas, necesita sa fie de calitate intelegand asta ca echilibru, iar acest "echilibru" ii motiveaza sa petreaca mai mult timp la serviciu. Mai rau este atunci cand statul peste program nu poate aduce acest "echilibru". In aceste situatii exista riscul acumularii de oboseala si frustrare ce pot conduce la iritabilitate, demotivare si performanta scazuta.
Este adevarat ca "a avea" ofera oamenilor siguranta si este cumva un motor in a accepta un program de lucru prelungit. In acelasi timp, nu toti oamenii sunt motivati de "a avea", unii sunt motivati de "a fi". Vestea mai putin buna este ca "a avea" rapeste timp pentru "a fi". Vestea buna este ca oamenii sunt capabili sa faca propriile alegeri. Ce este important pentru fiecare in postura de angajati este sa isi aminteasca ca sunt responsabili pentru actiunile lor. Odata ce au acceptat sau au refuzat un program de lucru prelungit stiu si isi asuma consecintele.
Bine sau rau, normal sau anormal, compromis sau nu fiecare om judeca diferit. Cred ca este important ca fiecare sa se simta bine cu alegerile sale.
Ideala este situatia cand partenerii lucreaza in acelasi loc, astfel pot petrece timp impreuna inspre si dinspre serviciu, pot lua pranzul impreuna, pot opri discutiile despre munca la munca pentru ca nu mai e necesar sa-si povesteasca reciproc cum si-au petrecut ziua si restul zilei sa fie timpul pentru ei. Este foarte adevarat ca nu traim intr-o lume ideala si nu putem intotdeauna sa facem sau sa avem ceea ce ne-ar placea. In situatiile cele mai comune unde partenerii de viata lucreaza in locuri diferite, timpul petrecut impreuna este foarte important pentru "ecologia" cuplului. Discutiile despre serviciu cu partenera/partenerul de viata sunt paraziti pentru cuplu.
Lucrurile sunt simple, nu este nicio filozofie si niciun secret - SPUNE CE VREI SA SPUI! Numai ca avem nevoie de putina atentie, POTI SA SPUI ORICE, DAR NU ORICUM! Va intrebati: "De ce nu oricum?" Raspunsul este foarte la indemana. Procesul de comunicare este ireversibil si odata ceva spus nu mai poate fi retras si modul in care spunem "NU" poate fi inteles gresit si asta se poate intoarce impotriva noastra.
Angelica Naghen
Trainer si Coach Expert in Comunicare