A fi altfel
A fi sau a nu fi pasibil de psihoterapie
Cand o persoana trece de la "a fi astfel" la "a fi altfel" cei mai multi dintre noi intelegem asta ca fiind anormal. Dar ce inseamna normal si ce inseamna anormal?
Se zice ca: este normal ceea ce majoritatea tolereaza si integreaza ca fiind in regula, ceea ce se incadreaza in normele si legile scrise sau nescrise ale societatii este normal. Aflam ca, normalitatea se defineste in dinamica, in sensul capacitatii de adaptare armonioasa la fiecare moment al existentei in functie de mediu, in functie de istoria fiecaruia si a colectivitatii sale, ca o rezultanta a calitatii raportului personalitate/mediu si nu doar o absenta a bolii. De aici, reise posibilitatea de a fi normal si de a fi bolnav in acelasi timp.
Normalitatea nu apare doar ca o suma de ritmuri biochimice, fiziologice afective, relationale, motivationale, adaptate armonic solicitarilor din mediu si concordante cu raspunsurile majoritatii membrilor comunitatii. Normalitatea presupune deci o adaptare dinamica la conditiile in continua schimbare ale mediului si implica variatii de la o medie, considerata normala.
Anormalitatea a fost definita intotdeauna ca o abatere de la normal. Aceasta abatere poate fi in sens pozitiv, cum e cazul persoanelor supradotate, al geniilor, sau in sens negativ, prin subdotare, ca in cazul persoanelor cu insuficienţe, dizarmonici sau bolnavi, fiind de asemenea un concept de maxima abstractizare. Aceasta abatere poate fi considerata mai ales ca o abatere de la norma statistica si presupune o oarecare dezadaptare, o suferinta a individului, in special in plan psihic si social.
O vorba neinregistrata, dar perfect valabila si validata la orice pas, spune: "majoritatea face realitatea", si as completa ca majoritatea dicteaza normalitatea. Cu cat mai multi toleram o anormalitate, cu atat aceasta are toate sansele sa devina normalitate.
Daca am privi lucrurile din perspectiva normalitate-anormalitate, atunci tot ce nu e normal este anormal si nu tot ce anormal este boala. Dar, daca nu este normal si nu este nici boala cum se numeste aceasta anormalitate? Societatea, majoritatea catalogheaza aceasta anormalitate ca fiind Nebunie, psihologia si psihoterapia ii spune acesteia doar abatere de la normal sau Tulburare.
Adesea conceptul de nebunie este atribuit bolii, dar nebunia este doar anormalitate, dar nu este boala. Medicina, psihiatria in particular, nu include nebunia la categoria boala psihica. In DSM IV si nici in editiile anterioare, nu exista boala Nebunie. Boala mintala este o alterare, o stare de anormalitate a vietii psihice cauzata de factori etiologici morbigenetici specifici. Ea este obiectivata prin schimbarea comportamentului, a actiunilor, a modului de a gandi, de a simti, a trairilor emotional-afective. In cazul bolilor mintale se pune accent pe caracterul ei obiectiv, extern, sustinut prin datele de observatie clinica a bolnavului.
Nebunia este o alterare a vietii interioare, o transformare in planul constiintei de sine, o exacerbare a trairilor emotional-afective. Nebunia aceasta este un alt fel de "a fi" al persoanei umane, mult mai extins si mai complex decat cel pe care-l ofera boala mintala. Din acest motiv se impune o abordare extinsa a ei, diferita de cea medicala. Nebunia este o forma particulara de "a fi". Asteptarea majoritatii, a societatii, de la natura umana este ca acesta, omul, sa fie "astfel", iar cand acesta este "altfel" e ceva necurat, nu e normal. Si atunci, fie e bolnav, fie e nebun.
"Nebunia" se caracterizaza printr-o valoare negativa, "Boala psihica" se caracterizeaza prin pierderea valorilor. Parerea mea, este ca inovatia si progresul pot fi considerate o forma de nebunie.
"Boala psihica" este o "dezordine", iar "Nebunia" este "un alt fel de ordine". Aceasta din urma, nu se opune neaparat normalului, dar ca si punct comun amandoua aduc adesea dupa sine "dezechilibru". In boala, persoana este privita ca "este", iar in atunci cand este altfel, in nebunie, persoana este privita din perspectiva "cum se simte".
Cand Nebunia trece pragul de "a fi altfel" si patrunde in spatiul in care persoana se considera "a nu fi", atunci nebunia nu mai e Nebunie, e Boala psihica. Afirmarea de sine are legatura cu constiinta si cu constienta, iar negarea de sine are legatura cu pierderea constiintei. Nu vorbim aici despre valoarea negativa a lui "a fi", in sensul ca persoana "nu este", ci ca ea "este" ca valoare negativa in sensul in care "este ...". Nebunia este boala psihica atunci cand persoana "nu mai este", este altcineva, in sensul de "a nu fi". A FI sau A NU FI asta e intebarea?
Daca privim aceasta "nebunie" ca pe un fenomen uman in sine, nu ca pe un fapt patologic, ci ca pe un "alt fel" de posibilitate de "a fi" a naturii umane, a oamenilor, intr-o anumita perioada si intr-un anume context, atunci "nebunia" nu primeste pastille, ci semnificatie si sens pentru abaterea de la normal. "Nebunia" este o rasturnare valorica a persoanei, altceva in raport cu normalitatea, poate o "auto-negare de sine". In "nebunie" se exploreaza fiinta morala, nu fiinta in sensul existentei.
Pana aflam raspunsul la intrebarea "a fi" sau "a nu fi" propun sa ne aplecam asupra altei intrebari, al carui raspuns pare mai la indemana.
I.: "Ce este mai mare decat un elefant si nu cantareste nimic?" R.: "Umbra elefantului."
Atunci cand imaginile autentice din lume sunt inlocuite cu proiectia umbrelor incerte ale irationalului, luand locul realitatii, atunci "nebunia" necesita o mai mare explorare. Cand acestea vor capata valoare de autenticitate vorbim poate de realitatea unui bolnav psihic si realitatea lumii va aparea imposibila. Se verifica coerenta si inteligibilul.
Nebunul e inteligibil?
Bolnavul psihic este inteligibil?
Inteligibil - ceea ce poate fi obiect al intelectului, posibilitatea intelectului de a surprinde sensul realitatii, existent unor lucruri cu o semnificatie care poate fi inteleasa. (Enciclopedia de filosofie)
Inteligibilul este un criteriu in psihatrie, care conduce analiza catre boala mintala sau nu. Semne precum: delir, halucinatie, bizarerii, confuzie mintala sunt semne care ofera nebuniei carcaterul de boala.
Nebunul neinteligibil este cel in viata caruia apare "ceva nou", ceva care apare in viata interioara a subiectului, a persoanei, care are nevoie de descifrare. Este expresia lui de "a fi alt fel", raportat la "a fi" incadrat intr-o normalitate de dorit.
Neinteligibilul nebuniei trebuie inteles ca o "iesire" din ordinea logica a lumii posibile externe si o "intrare" in ordinea negativa a realitatii factuale a "trairilor delirante", in lumea absurdului. Prin aceasta "ordine negativa" trebuie sa intelegem "ordinea ilogica" a nebuniei, o anumita modalitate de "a fi alt fel" si nu o "dezordine" a normalitatii.
Nebunul inteligibil
Nebunul neinteligbil
Bolnavul psihic
Gandire logica
"posibil"
"Gandire circulara" (plecand de la sine si intorcandu-se invariabil, stereotip, catre sine)
"gandire inchisa" sau "tip tunel"
Simte devalorizare, indoiala, instrainare, izolare.
"gandire deliranta"
"absurd"
Psihologia, psihoterapia se face utila atunci cand nebunia este inteleasa ca o cadere a omului in interiorul sau, in interiorul propriilor limite si desfasurarii existentei prin pierderea libertatii.
In cazul gandirii logice, concluziile rationamentului se intemeiaza pe niste premise veritabile, plauzibile.
In cazul gandirii circulare - premisele sunt discutabile, ele au valoare de adevar doar intr-un anumit context, dar nu se extind la realitatea lumii.
In cazul gandirii delirante - premisele sunt discutabile, ele nu au valoare de adevar si nu sunt intalnite in realitatea lumii posibile.
Inlocuirea gandirii obiective cu gandirea subiectiva, cand persoana "vede" intr-o maniera proprie faptele alterand procesul de intelegere, adevarul obiectiv este inlocuit cu interpretarile subiective, ajungandu-se in felul acesta la explicatii bizare, sau absurde care-l invalideaza pe subiect atat in plan personal, cat si in plan profesional si social. In aceste conditii psihoterapia intoarce ca o oglinda realitatea si cauta sa de-a sens noii realitati, iar persoana sa dobandeasca comportamente noi cu care sa preia controlul asupra propriei persoane, dupa ce in prealabil a inlocuit gandurile irationale cu ganduri rationale.
Sunt aici. Angelica